ENIGMA OTILIEI

Product Information

Sora lui moș Costache este asemenea lui: definită de dorința de a se îmbogăți, mai cu seamă moștenind banii bătrânului. Astfel, ea devine autoritară și agresivă în fața slăbiciunii, "ca un comandant de militărie", fără nici un considerent moral, caracteristici relevate vibrant de scena ocupării casei fratelui ei în momentele lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei, veghează înfrigurată ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc mobilierul în căutarea banilor. Naratorul omniscient ştie mai mult decât personajele sale şi, omniprezent, controlează evoluţia lor ca un regizor universal. Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre cele două familii înrudite, cea a lui Costache Giurgiuveanu şi cea a surorii lui Costache, Aglae. Dar asistăm şi la un conflic dintre Felix şi Pascalopol, acesta fiind pentru mâna Otiliei.

Factura balzaciană a romanului este dată de tehnica de construire a personajului preluată de Călinescu de la romancierul francez şi de temele abordate (moştenirea şi paternitatea). Astfel, descrierea mediului în care trăieşte personajul, înainte de introducerea propriu-zisă în scenă a acestuia anticipează şi îi reflectă caracterul, romanul debutând cu descrierea detaliată a străzii Antim şi apoi a casei lui Costache Giurgiuveanu; starea de dărăpănare în care se afla locuinţa şi lipsa de gust a decoraţiunilor indicând statutul social şi trăsăturile locuitorilor. Deznodământul vine în mod previzibil. Aglae moştenind casa fratelui, o alungă pe Otilia, care se căsătoreşte cu Pascalopol. Felix îşi urmează destinul şi devine un medic cunoscut, profesor universitar şi familist. Finalul naraţiunii se constituie ca un epilog, proiectând dramele individuale pe fundalul marii drame a Primului Război Mondial, când Felix, medic militar, îl întâlneşte, într‑un tren cu răniţi, pe Pascalopol, de la care află că i‑a redat Otiliei libertatea. Pentru caracterizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciană a descrierii mediului şi fizionomiei, din care se deduc trăsăturile de caracter. Acestea sunt prezentate în mod direct de către narator sau în mod indirect, trăsăturile reieşind din fapte şi relaţiile dintre acestea.Portretul balzacian porneşte de la caracterele clasice, cărora realismul le conferă dimensiune socială şi psihologică. Se remarcă astfel tipologii precum avarul- moş Costache, fata bătrână- Aurica, dementul senil- Simion, debilul mental- Titi, arivistul- Stănică Raţiu, aristocratul rafinat- Pascalopol.Romanul este o scriere epică în proză, cu acţiune compelxă, de mare întindere, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi cu o intrigă complicată. Personajele puternic individualizate sunt angrenate în conflicte puternice, structura narativă este amplă şi conturează o imagine bogată şi profundă a vieţii. Principalul mod de expunere este naraţiunea, iar personajele se conturează direct prin descriere şi indirect, prin propriile fapte, gânduri şi vorbe, cu ajutorul dialogului şi al monologului interior. Felix Sima este tipologizat ca personaj principal, rotund, dinamic, fiind tipul intelectualului naiv. Este pur şi desăvârşit, fiind surprins în evoluţie, cunoscând iubirea pentru prima dată. Destinul său este împlinit după depăşirea crizei erotice, reuşind să-şi consolideze o carieră în medicină. Autocaracterizarea arată ambiţia personajului şi optimismul- "Voi fi ambiţios, nu orgolios”, ce-l ghidează în îndeplinirea scopului. zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică ce îl transformă într- "o figură extraordinară", cum observă criticul Ovid S. Crohmălniceanu, care adaugă: "volubilitatea personajului are atâta intensitate vitală, încît ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l umfla fantastic la o adevărată perfecțiune. În materie de demagogie și versatilitate, Stănica are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când spune: „ He, he, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior.” Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului. [1] Simion Tulea [ modificare | modificare sursă ] I Want My Beloved to Be Happy: The reason why Otilia refuses Felix's offer of marriage. She knows that he needs to focus on his career, and that she would only be a burden on him. On a more realistic note, she's also aware of the fact that Felix can't offer her the life she craves, and that she would probably feel trapped and bored as his wife.

Enigma Otiliei (The Mystery of Otilia) is a Romanian novel written by George Călinescu and published in 1933. The action centers around Felix Sima, a student at the University of Medicine who comes to Bucharest to live under the guardianship of his uncle, Costache Giurgiuveanu. There, he meets a beautiful and intriguing girl Otilia, whom he develops a crush on. Ca surse de inspiraţie, se remarcă un pasaj de un umor macabru din ceea ce se speculează a fi ori un jurnal personal ori aparţinând unei alte persoane, în care este amintită moartea unei mătuşi pe nume Tinca şi urmările acestui fapt. De asemenea, motivul orfanului este inspirat din propria copilărie, el fiind adoptat la 8 ani de familia Călinescu. Chipul Otiliei este preluat tot din viaţa personală, aparţinând unei verişoare, în vreme ce istoricii literari au sesizat o serie de asemănări intelectuale şi fizice între Felix şi autor.Green-Eyed Monster: Felix feels the sting of jealousy whenever he sees how close Otilia and Pascalopol are. Titlul inițial al operei Părinții Otiliei reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul comportamentului ei. Moșierul este un aristocrat care își caută ieșirea din blazare prin lux și rafinament spiritual. Trăiește și el un sentiment complex de paternitate, căruia i-a găsit un paliativ în familia lui moș Costache. El se autocaracterizează într-o convorbire cu Felix astfel: O altă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de întoarcerea Otiliei şi a lui Pascalopol de la Paris. Cu toate că pe timpul şederii la Paris Otilia a fost bârfită de rudele sale din familia Tulea, aceasta a ţinut să le ofere cadouri la întoarcerea acasă. Astfel aceasta dă dovadă de bună creştere.